#DIZGRAȚIAȚII. De ce „evadează” un gardian, după 26 de ani în sistem: „Nu mai câștig decât stres”

Dan Vlădescu este agent de siguranță și regim de peste 26 de ani. L-am găsit la Penitenciarul Găești. Se trezește la ora 06:00, iar de la ora 07:30 își începe programul.

,,După 26 de ani de vechime, mi-am format deja un program, venim la unitate, trecem la informarea și pregătirea de dimineață, care are loc în această încăpere. Înseamnă informația operativă din ultimele 24 de ore, dacă au fost, dacă sunt, identificăm anumite probleme, cum le rezolvăm în momentul respectiv, după care fiecare pe sectorul lui luăm serviciul în primire. În sistemul penitenciar activez după Revoluție, din anul 1989. La momentul respectiv, m-a atras o siguranță a locului de muncă, un salariu motivant și adevărul e că întotdeauna mi-a plăcut milităria, cu toate că acum nu mai suntem, suntem funcționari publici cu statut special, nu mai suntem militari. Resursele erau suficiente, mă refer la resursa umană și la resursa financiară, banii. Pe când, în ultima perioadă o traversăm destul de greu, referitor la personalul care trebuie să deservească această unitate, cât și financiar, nu întotdeauna avem fondurile necesare pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă, că despre asta este vorba”, povestește agentul în vârstă de 50 de ani.

Dan Vlădescu se ocupă de sectorul ,,vizite” al Penitenciarului Găești, unde trebuie să se asigure că deținuții nu primesc bunuri interzise, cum ar fi dispozitive electronice, aparate de telecomunicații sau stupefiante. Stă câte 12 ore la muncă, face percheziții, discută cu persoanele aflate în detenție și cu rudele acestora, analizează cererile de vizită și intervine în momentul în care apar conflicte.

,,Te surprinde violența, în unele cazuri, a ceea ce se întâmplă în anumite momente. Autorăniri, refuzuri de hrană, revolte în grup. Sunt două vieți pe care le ai, una de aici, de la muncă și una de familie. Este clar că viața de aici te influențează, te schimbă ca personalitate. Cu siguranță te face mai dur. Vrei-nu vrei, devii un alt om aici. Devii mai dur, mai circumspect, îți dai seama că oamenii sunt diverși”, povestește bărbatul.

Au trecut trei ore din programul său și un coleg ar trebui să îl înlocuiască, pentru a putea lua pauză. Dar nu e nimeni, așa că Dan e obligat să stea concentrat 12 ore în continuu.

A doua zi e liber, dar parcă nimic nu mai acoperă oboseala.

,,Suntem în jur de 180 de angajați în cadrul penitenciarului Găești, iar zilele de concediu sunt undeva la 3.000 și ceva, ceea ce înseamnă o medie de 35 de zile restante de concediu. Anul trecut au ieșit 30 de colegi la pensie, iar din sursă externă angajăm, că încă nu am terminat procedura, șase. Deci, diferența e minus 24, vă dați seama problemele care apar”, explică resemnat Dan Vlădescu, care este, totodată lider al sindicatului angajaților din penitenciarele din Prahova.

Mai bine de un an, spune agentul principal, s-a luptat să rămână în sistem, a acceptat să lucreze peste program, a sperat că salariul va crește, chiar a cerut Administrației Naționale a Penitenciarelor să rezolve problema deficitului de personal. Eforturi pe care acum le consideră în zadar, așa că a decis, la fel ca mulți dintre colegii săi, să își depună dosarul de pensionare.

,, Eu chiar plec din sistem! Anul ăsta, în vară, plec din sistem. Aș putea să mai stau încă cinci ani, dar credeți-mă că dacă e să pun în balanță munca a 26 de ani și ceea ce se întâmplă la ora actuală cu condiții de muncă, stres, lipsă personal, lipsa banilor, nu aș mai câștiga decât stres. După 26 de ani vechime în sistem, salariul se învârte undeva în jur de 2.000 de lei, în afară de sporuri pentru postul pe care ești, coeficient și așa mai departe. În lipsa personalului, cred că avem acum undeva la 300-400 de ore de om. Simți că după atâția ani nu mai merge o rotiță, două, trei. Trebuie să conștientizezi chestia asta și dacă mergi mai departe fără o rotiță, două, trei nu îți faci rău decât ție însuți. Sistemul poate lucra fără 10-15 angajați, pentru că vor veni alții, mai tineri, mai cu putere de muncă, vom vedea” conchide acesta.

Lipsa personalului aduce probleme și din punct de vedere al siguranței agenților care îi păzesc pe deținuți. În 2016, în fiecare lună au avut loc cel puțin 5-6 atacuri, în medie, asupra angajaților din penitenciare, în total fiind înregistrate 71 de agresiuni, de aproape șapte ori mai multe decât în 2012, de exemplu, când au fost înregistrate doar 13 atacuri.

Conform analizei realizate de Administrația Națională a Penitenciarelor, pentru a putea funcționa corespunzător, sistemul de detenție din România ar trebui să aibă peste 15.000 de angajați. În prezent, în penitenciare lucrează puțin peste 12.000 de oameni, din care de custodierea directă a deținuților se ocupă doar 7.676 de agenți, așadar, jumătate din efectivul necesar.

Iar turele lungi au dus la situația în care într-un an s-au strâns nu mai puțin de un milion de ore suplimentare.

„Anul trecut am avut pe vremea asta 12.600, am făcut concursuri pentru aproximativ 2.000 de posturi vacante. La acest moment, avem 12.167 de posturi ocupate, cu 500 mai puțin ca anul trecut pe vremea asta. Cauzele, în primul rând pensionările masive, pensionările militare. Oamenii întrunesc criteriile din legislația nouă în domeniul ăsta și se tem de modificări în următoarea perioadă. Se tot vehiculează că pensiile speciale vor fi ajustate sau eliminate și atunci preferă să profite de ceva aflat acum în vigoare și ies masiv și vor continua să iasă. Și atunci numărul de ore suplimentare va continua să crească. Orele suplimentare care se acumulează într-un an sunt în cuantum de un milion, realizate în principal în sector operativ, unde lucrează în ture 4.000 de oameni. Ele se compensează cu timp liber în procent cam de 50 la sută. Restul se reportează și se adună la orele din anul următor, de aia noi acum probabil că avem peste un milion care nu sunt recompensate”, a spus, pentru MEDIAFAX, președintele Sindicatului Național al Lucrătorilor de Penitenciare.